Dragos Puia / Mihail Petcu

Centrul de Excelență în Achiziții Publice – KPMG

Sumar

Ca regulă generală, atunci când legile speciale trimit către aplicarea regulilor de drept comun, normele de trimitere trebuie să aibă un conținut cât mai specific și adaptat situației la care acestea se referă. În caz contrar, pot apărea interpretări incoerente sau, mai mult, pot cauza prejudicii persoanelor afectate de aplicarea greșită a legii.

În cazul supus analizei, arătăm că normele de aplicare ale legii nr. 98/2016 și legii nr. 99/2016 (”noul pachet legislativ”) condiționează publicarea documentelor constatatoare de expirarea termenelor de contestare prevăzute de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.  Această trimitere de ordin general către respectarea termenelor de contestare prevăzute în normele de drept comun în materia contenciosului administrativ poate genera o lipsă de claritate în ceea ce privește termenul la care trebuie să se raporteze autoritățile / entitățile contractante atunci când publică documentele constatatoare pe SEAP.

Continue reading »

Evoluţiei sistemului politic şi a relaţiilor României interbelice cu celelalte state îi corespunde, în plan teoretic, o evoluţie a ideilor social-politice şi culturale dezvoltate de către intelectualitatea vremii. În cadrul acesteia, evaluarea ideilor provenite din spaţiul francez şi în general a Franţei ca “democraţie occidentală” poate fi aşezată în centrul analizei pentru a fi trasate mijloacele prin care gânditorii politici români se raportează la lumea ideilor de sorginte franceză.

La fel ca toate celelalte categorii sociale, intelighenţia românească era profund afectată de război şi de situaţia postbelică, fiind în egală măsură expusă radicalizării conștiinței sociale specifice “generaţiei tranşeelor”[1]. În acelaşi timp însă, această formă de radicalizare conferă generaţiei post-1 decembrie 1918 avantajul unei creaţii culturale vaste, mai aproape de credinţele societăţii, premisă pusă pe seama faptului că marile opere politice înfăptuite deja, unirea şi independenţa, nu le mai obligau la o subjugare a scrierilor sale către un scop politic naţional: „după 1918, eliberată de marile idealuri de îndeplinit, intelectualitatea s-a dăruit creaţiei”, realizându-se astfel o autonomizare a sferei culturii[2]. Astfel, implicarea intelectualilor în politică devine cu totul alta faţă de secolul al XIX-lea, spiritul creator românesc eliberându-se oarecum de obsesia politică.

Activismul politic al intelectualităţii revine, însă, la sfârşitul deceniului 3, datorită contextului politico-economic, acum ele beneficiind de unele condiţii prielnice, după cum afirma Petre Andrei[3]. Oprindu-ne câteva momente asupra opţiunii adoptării unor idei politice de către intelectuali, constatăm că lipsa omogenității sociale are ca efect apariția unor încercări ale ”diferitelor clase şi pături sociale de a elabora (sau de a accepta de la liderii săi) reprezentări, norme, finalităţi, care reprezentau versiunea lor proprie asupra proceselor politice si asupra propriei deveniri”.[4] În realitate, existența unei culturi politică unice reprezintă, fără nicio rezervă, o utopie. Cu atât mai puţin, se poate afirma că, la nivelul de dezvoltare în care se afla statul român în perioada interbelică, ar fi existat un consens în ceea ce priveşte “drumul de urmat” din punct de vedere politic. Acest lucru poate fi observat, pe de o parte, prin analiza orientărilor spre dreapta sau spre stânga politică, şi prin analiza unor subculturi întemeiate pe diferenţe regionale, religioase, etnice sau de statut social (în treacăt fie spus, la acea vreme existau idei politice prin care se susținea că operațiunea administrativă a împroprietăririi ar putea avea ca efect ridicarea nivelului cultural[5]).

Coordonatele principale în care pot fi analizate ideile politice din perioada 1919-1939  şi pe care le valorificăm în cele ce urmează sunt naţionalismul şi modernizarea. Acești doi vectori sociali au suscitat marile disensiuni între ideile gânditorilor politici români mai ales prin reacţiile faţă de lumea exterioară: unii le considerau retrograde şi nepotrivite pentru statul român cu o structură socială preponderent agrară în vreme ce alţii așezau la baza modernizării politice tocmai influenţa externă, sau cel puțin anumite segmente considerate potrivite pentru dezvoltarea României.

Continue reading »

Preluare de pe biziday.ro si Facebook – Catalin Drula.

Domnul Victor Ponta a scris de curînd o postare despre autostrăzi cu un fel de bilanț al guvernelor conduse de domnia sa. Cred că adevărul merită restabilit, așa că voi lua punct cu punct afirmațiile dumnealui.
Pentru că postarea respectivă pare a fi parte dintr-un meci al declarațiilor cu Traian Băsescu (și doar prin ricoșeu lovește și în tehnocrați), spun din capul locului că e departe de mine gîndul de a apăra performanța vreunui guvern din ultimii 25 de ani în ceea ce privește autostrăzile. Toate au gestionat mai degrabă prost domeniul și rezultatele le vedem astăzi. Acestea fiind spuse, afirm fără echivoc că guvernele conduse de domnul Ponta au fost cel mai mare dezastru în materie de infrastructură de transport și de investiții publice în general. Să trecem așadar la afirmațiile domnului Ponta:

Continue reading »

Tagged with:
 

Articol preluat de pe juridice.ro

Sumar
În practică, întâlnim destul de des situații în care cererile formulate în procedura insolvenței (i) fie sunt soluționate într-o perioadă îndelungată de timp, (ii) fie sunt anulate pentru neîndeplinirea unor condiții de formă, înainte de a se fixa primul termen de judecată. Una dintre cauzele acestor situații se poate regăsi, dincolo de supraîncărcarea unor complete de judecată, în aplicarea unui formalism excesiv cu privire la derularea etapelor procesuale. După cum am observat, principalul motiv al acestor probleme rezidă, printre altele, în aplicarea procedurii de regularizare chiar și în acele proceduri speciale care sunt incompatibile cu etapa de regularizare a cererilor de chemare în judecată.

Ca urmare, observăm că, în aceste situații, creditorii/debitorii nu mai beneficiază de garanțiile procesuale aferente cauzelor care, prin natura lor, trebuie judecate cu celeritate sau de urgență, fiind încălcate atât principiile fundamentale ale procesului civil, cât și drepturile persoanelor care urmăresc realizarea sau protejarea unui drept prin cererea depusă.

În procedura insolvenței, atât sub imperiul vechii reglementări[1], cât și sub reglementarea actuală[2], etapa de regularizare a contestațiilor formulate de creditori ar trebui (i) fie interpretată și aplicată de instanțe într-un mod adaptat specificului procedurii, (ii) fie chiar lipsită de efecte, atunci când aceasta vine în contradicție clară cu procedura specifică de soluționare a cererii. De lege ferenda, compatibilitatea etapei regularizării cu procedurile speciale de soluționare a cererilor în materia insolvenței poate fi reglementată în mod clar, pentru a crea previzibilitate soluționării cererilor în mod echitabil, în termene optime și previzibile.

Continue reading »

O trupa recomandata de un bun camarad nu se refuza. Asa ca, Duminica, la ora fatidica 16:20, am ajuns in Control la concertul aniversar RoadkillSoda, care implinea 2 ani de activitate.

Toate informatiile de mai jos despre trupa RoadskillSoda sunt rupte din gura targului sau observate cu propriile simturi, asa cum au fost ele prezente acolo.

Mai intai, ca numele trupei a fost masluit de pe o placa de skateboard.

Apoi, ca au scos doua albume si ca au cantat chiar si pe scene din afara.

Solistul incerca sa faca niscaiva glume numai de ei stiute cu repetand obsesiv “unde mi-s dintii” si compulsiv frecandu-si barbisonul.

Dar ce nu mi-a placut cu adevarat a fost lipsa unei voci, desi exista timbru vocal. Cu alte cuvinte, solistul avea voce, insa il acoperea mult prea puternic instrumentalul. Ca atare, nici n-am ascultat death metal, nici n-am deslusit niciun verset.

In rest, sound-ul trupei chiar a fost unul mult mai incantator decat majoitatea trupelor romanesti, deci “above average”. Mai putin cand tobarul lipsea de pe scena din cauza nevoilor personale :) .

Asa cum spuneam, a fost un concert aniversar, pentru cei doi ani de cantari.. Si nu numai. Probabil, la fiecare concert si-a facut loc pe pielea artistilor cate un tatuaj.

Am dansat si valsul van damme – sport sangeros 3, a fost si Serbschi smechera, si Despletitu despletit, Bianca in transa si Alina rock.

Tãt fu bine!

Foto & video la mahmur: https://www.facebook.com/mahmur.info

 

Articol preluat de pe juridice.ro

Posibilități de negociere a contractului de achiziție publică
3 martie 2015 |  Mihail PETCU, Victor IANCU

Una din principalele trăsături ale contractelor de achiziție publică, concesiune și parteneriat public-privat constă în specificitatea structurii juridice a acestora, și anume segmentarea în două părți: partea reglementară și partea convențională. Indiferent de procedura de atribuire pe care alege să o deruleze autoritatea contractantă, în funcție de necesități și de valoarea estimată a contractului, această structură juridică a contractului va fi păstrată, în temeiul prevederilor legale aplicabile.

Baza legală a acestei structuri se regăsește în cuprinsul articolului 33 din OUG nr. 34/2006, conform căruia autoritatea contractantă are obligația de a preciza în cadrul documentației de atribuire orice cerință, criteriu, regulă și alte informații necesare pentru a asigura ofertantului/candidatului o informare completă, corectă și explicită cu privire la modul de aplicare a procedurii de atribuire. Astfel, documentația de atribuire cuprinde: a) fișa de date; b) caietul de sarcini sau documentația descriptivă; c) informații referitoare la clauzele contractuale obligatorii. Conform Manualului Operațional pentru atribuirea contractelor de achiziție publică al ANRMAP, clauzele contractuale obligatorii sunt acele prevederi pe care „orice contract de achiziție publică trebuie să le conțină și care fac referire la obiectul principal al contractului, preț și modalități de plată, durata contractului, sancțiuni pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor, documentele contractului și obligațiile principale ale părților”.

Continue reading »

 

A fost publicată în M.Of. odonanța pregătită în ședința guvernului de sâmbătă. Art. 16 indice 1, garanția de bună conduită, accesul la dosarul achiziției.  OUG 34 este supusă unor modificări majore – confirmate de Bruxelles, dar încă neconfirmate de Curtea Constituțională… Textul legii.

Așteptăm motivarea Curții Constituționale privitoare la declararea ca neconstituționale disp. art.38 alin.(1) din Legea privind parteneriatul public-privat. Comunicatul de presă care a făcut presa să țipe. Mai jos, stadiul redactării.

Nr. Dosar Dată dosar Obiect Stadiu
598AI/2014 19.06.2014 LEGEA privind parteneriatul public-privat Decizie in faza de redactare

 

Comitete și comiții pentru implementarea noilor directive în domeniul achizițiilor publice. Se pregătește reforma sectorului. Entitățile private nu pot fi reprezentate. CNSC ”poate” participa, dacă este invitat. Ordinul 509/2011 și Instrucțiunea 1/2013, în pericol. Decizia Primului-ministru nr.218 din 20 iunie 2014.

Modificări la OUG 34/2006. Unele se observă prin ușa întredeschisă – aici și altele sunt ”transparente” pe website-ul guvernului.

Corecțiile financiare vor fi corelate cu impactul financiar al neregulilor asupra proiectului? Declarația

Din nou despre Acordul de Parteneriat. Nu se poate numi “acord”, odată ce partea care trebuie să-și dea acordul refuză semnarea actului. IMM-urile vor beneficia de fonduri totale în valoare de 3,2 miliarde euro. Declarația.

În Monitorul Oficial nr. 480 din data de 28 iunie 2014, s-a publicat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora. Detalii.

 

Achizițiile de aparatură medicală din perioada 2008-2011, în atenția OLAF. Articolul.

Absorbția fondurilor europene, un subiect aflat mereu în dezbateri. S-au găsit (aceleași) soluții. Detalii.

În lipsa unor hotărâri judecătorești motivate și publicate, ne mulțumim și cu știri. ICCJ a decis anularea unei note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, prin care s-a stabilit o corecție financiară în cuantum de 10% din valoarea unui contract de lucrări. Întregul articol. Dacă MDRT a constatat încălcarea principiului transparenței în materia achizițiilor publice, ar fi interesant de aflat cum au ajuns să aplice o corecție de numai 10% din valoarea contractului.

Pentru proiectele aferente POS Mediu se vor lua măsuri ”concrete”: rezilierea contractelor. Foarte puține detalii.

Acordul de Parteneriat cu România ar putea fi adoptat de Comisia Europeană la sfârșitul lunii august – începutul lunii septembrie. Call-uri și ghiduri uniformizate în a doua parte a anului. Să reținem aceste informații, pentru că vom avea nevoie de ele, probabil, prin luna decembrie. Detalii.

Comisia Europeană a lansat o propunere de modificare a Regulamentului 966/2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al UE, prin care se vor reglementa achizițiile publice ale instituțiilor Uniunii Europene. Documentul oficial.

Și un alt rezumat al procedurii de soluționare a contestațiilor în fața CNSC. Textul.

 

Romania Mare

Până la primul război mondial, formulele „conştiinţei politice” şi cea a „deşteptării naţionale” proiectau ideea de unitate naţională în gândirea politică românească. Susţinute de principiul wilsonian al „autodeterminării popoarelor”, „formă superioară a naţionalităţii conştientă de ea însăşi”[1], acestea vor contribui la fondul teoretic al unirii românilor decisă de adunările constituite în fiecare dintre provinciile româneşti. Aceste acțiuni politice de unire a țării nu puteau conduce către o unificare deplină a culturii politice. Adăugând culturii politice sensul care ţine strict de sistemul politic şi de relaţiile de putere în contextul dezvoltării acesteia în cadrul graniţelor cele noi ale României, trebuia să se ajungă, într-un final, la acceptarea sau contestarea ordinii cultural-politice promovată de regimul politic postbelic românesc.

Unirea noilor provincii nu se încheia odată cu 1 decembrie 1918 şi nici cu recunoaşterea noului stat la nivel internaţional. Problema unificării României, rezultantă a primului război mondial, rămânea o problemă endemică ce trebuia rezolvată prin aducerea pe acelaşi plan cultural a întregii populaţii, ori, în exprimarea epocii, „concepţia politică pe care trebuia să o primească şi noile provincii, nu este administrativă, ci este concepţia politică culturală”[2]. Existenţa clivajelor în societatea românească postbelică nu putea fi tăgăduită, acestea fiind deopotrivă politice şi social-culturale, observabile îndeosebi în comportamentul electoral[3].

Sursa foto.

Continue reading »

Articolul 18 alin. (3) din Regulamentul 1896/2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată conține o greșeală de traducere care poate induce în eroare atât reclamantul, cât și pârâtul.

The court shall send the enforceable European order for payment to the claimant.

vs.

Instanța trimite somația europeană de plată executorie pârâtului.

 

Ordin al ministrului fondurilor europene nr. 1.120/2013 privind aprobarea Procedurii simplificate aplicate de beneficiarii privați în cadrul proiectelor finanțate din instrumente structurale, obiectivul „Convergență”, precum și în cadrul proiectelor finanțate prin mecanismele financiare SEE și norvegian pentru atribuirea contractelor de furnizare, servicii sau lucrări. (Monitorul Oficial al României nr. 650/22.10.2013)

 Documente anexate:

Anexa Ordin Model 1 Nota justificativa Model 2 cerere oferta Model 3 contract

Ghidul privind principalele riscuri identificate în domeniul achiziţiilor publice şi recomandările Comisiei Europene (MOF 01.08.2013). Ghidul a fost adoptat prin Ordin comun al Ministrului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, al Ministrului Mediului şi Schimbărilor Climatice, al Ministrului Economiei, al Ministrului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, al Ministrului Transporturilor, respectiv al Ministrului Fondurilor Europene. 

Continue reading »

Tagged with:
 

 Notificare privind lista Ordinelor Președintelui Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, în vigoare

(în ordinea cronologică a apariției)

 

1) Ordin M.F.P./A.N.R.M.A.P. nr.1517/9574/2009 privind aprobarea Ghidului pentru implementarea proiectelor de concesiune de lucrări publice si servicii in Romania.

Publicat în: Monitorul Oficial Nr. 512 din 27 iulie 2009.

 

2) Ordin nr. 107/2009, al Președintelui Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, pentru aprobarea Regulamentului privind supravegherea modului de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.

Publicat în: Monitorul Oficial Nr. 473 din 9 iulie 2009.

Continue reading »

 

Ședința de informare privind avantajele medierii va fi, în anumite cazuri, obligatorie, începând cu 1 august.

După atâta timp scurs de la intrarea în vigoare a legii 192/2006, dar și de la schimbările survenite prin OUG 90/2012, în spațiul public încă se perpetuează ideea conform căreia medierea, ca procedură prealabilă înainte de intentarea unei acțiuni în justiție, ar fi obligatorie în cazurile prevăzute de lege.

Continue reading »

Tagged with:
 

Bayerische Motoren Werke AG a încercat, de la sfârșitul anului 2010, să înregistreze marca ”ECO PRO” pe clasele Nisa 9 și 12 pentru a-și asigura atât răspândirea părții electrice/electronice cât și a părții de motorizare incluse pe noile vehicule ”eco”. Procesul a fost blocat, însă, de OHIM, care a refuzat înregistrarea, la nivel european, a combinației de cuvinte ”ECO PRO” pentru mai multe motive, printre care:

Continue reading »

Tagged with:
 

Dreptul Uniunii Europene cuprinde două directive care fac referire la clauzele abuzive, una adresându-se relației dintre vânzători/furnizori (în exprimarea legii române – profesioniști) și consumatori iar cealaltă reglementează unele aspecte ale relației dintre profesioniști sau dintre aceștia și autorități contractante.

Continue reading »

Tagged with:
 

Un alt articol de o importanţă covârşitoare pentru relevarea concepţiilor autorului din acea perioadă este cel din decembrie 1932, denumit „Generaţia statului sau generaţia maselor?”[1]. Aici, P. Boteanu militează împotriva încercării politicienilor de a crea un „cult al statului”.

Continue reading »

 

Legile nu mai sunt votate orbește, de acum le votăm automat. Dar dacă tot le votăm automat, măcar să le scriem în așa fel încât să fie constituționale. Mergând pe principiul ”Dacă-i musai, cu plăcere”, Parlamentul a cernut încă o dată Directiva 2006/24/CE și ne-am ales, de această dată, cu Legea 82/2012.

Continue reading »

 

Există o expresie tăvălită foarte des în marketing și considerată a fi infailibilă. Nu supără pe nimeni, deși privește pe toată lumea, are valoare universală și forța de a crea ”awareness” într-un timp record. Este una dintre acele expresii care face diferența (!?*&%$@$). Atât de simplu.
Unul dintre păcatele benefice ale limbii române, expresia nu e deloc rea, ba chiar sună bine, este utilă în conversații și se pare că a mai ferit oamenii de folosirea altor clișee.

În advertising, însă, putem spune că s-a zis deja! Sloganul a fost folosit atât de des încât și-a pierdut valoarea expresivă  pe care o avea la începuturi, acum ajungând să deservească numai promoțiile-clișeu.  Ultimul brand care a căzut în plasă este FITS.

Câteva exemple:

On-topic:
Angst: Excelenta face diferența!
Comisia Europeană: Volunteer! Make a difference!
FITS 2012: Crize. Cultura face diferența!
ONG-urile: Voluntariatul face diferența! / Diversitatea face diferența

Dacă sunteți la ananghie și n-aveți chef sleș timp sleș inspirație să vă gândiți prea mult la un slogan, formula magică din pălăria cu marketing ar putea fi ”[............................] face diferența!” Bineînțeles, se poate asezona cu domeniul corespunzător. Numai să nu uităm că originalitatea face diferența.

Off-topic:
Masterchef: Ceapa face diferența!
Politicianul: Tu poți face diferența!
Auchan: Diferența e în buzunarul tău.

 

În noiembrie 1932, o nouă revistă săptămânală începe sa fie tipărită în imprimeriile „Adevărul”. Încă din titlu îi era relevată orientarea ideologică şi politică, deloc obişnuită pentru  presa vremii: „Stânga”. Revista este calificată de către I. Hangiu, drept o „revistă de doctrină şi influenţă marxistă”[1]. Hebdomadarul a avut o viaţă foarte scurtă, rezistând în catalogul publicisticii româneşti de la 13 noiembrie 1932 până la 19 martie 1933, fiind tipărite numai 19 numere.

Pe lângă caracterul revistei, ceea ce m-a atras către lectura publicaţiei a fost prezenţa unor colaboratori de seamă, nume sonore precum Mihai D. Ralea, Petru Comarnescu, Petre Pandrea, Traian Herseni, Tudor-Teodorescu Branişte, V.V. Stanciu, I. Felea. În cele din urmă semnalez că interesul pentru studiul „Stângii” mi-a fost indus de semnarea unor articole, sub pseudonimul de P. Boteanu, de către Petre Ţuţea. Faptul că aici sunt prezente ideile „primului” Petre Ţuţea m-a îndemnat la o introspecţie a fenomenului extremist şi a reactualizării ideii conform căreia cazul generaţia anului 1927 este foarte instabilă din punct de vedere cultural şi politic, extrema stângă şi extrema dreaptă, fiind, de fapt, mult mai apropiate decât se crede[2].

Doctor în drept la Cluj şi apoi colaborator la „Chemarea” în perioada 1929 – 1933, Petre Ţuţea se stabilește in București si co-fondează săptămânalul politic “Stânga”[3], articolele şi editorialele lui ascunzându-se sub pseudonimul Petre Boteanu. Nu mă voi referi la parcursul său de la extrema stângă către cea dreaptă ci numai voi concluziona câteva idei pe care articolele semnate sub acest nume le pun în valoare.

Primul articol al lui Ţuţea, care pretinde a reglementa şi orientarea publicaţiei, este intitulat „Regulile jocului democratic”[4].

El subliniază mai întâi criza democraţiei politice româneşti, o „criză democraţiei burgheze”. Cu acest prilej, Ţuţea anunţă cititorii că „mai există o altă democraţie: cea proletară, integral egalitară, fiecare clasă proiectând pe ecranul social fizionomia sa democratică”. Criza are, bineînţeles, pentru un economist de meserie, precum Petre Ţuţea, profunde valenţe economice. Acestea îmbracă haina unei confuzii generale şi speciale, româneşti precum gestiunea deficitară a finanţelor tuturor statelor capitaliste,  îngheţarea circulaţiei bunurilor între acestea ş.a. Lipsa de informaţie precisă a opiniei publice româneşti este motivul care îl îndeamnă  la analiza structurii sociale româneşti. Condamnând, printre rânduri, „trişorii presei de dreapta” el îşi axează critica pe burghezia română, a cărui nonconformism contestă egalitatea politică sau raţională. Burghezia, minoritatea posedantă exploatează muncitorii de toate categoriile şi ţăranii, adică majoritatea.  Dictatura minorităţii este explicată de Petre Ţuţea prin inducţia unei „cristalizări structurale a claselor cu interese ireductibil antagonice”. Următorul subiect asupra căruia îşi îndreaptă grelele acuze este fascismul sau, spune el, corporatismul, „noua doctrină a valahilor medievalizaţi”. Acesta este blamat pe seama faptului că atrage masele prin agresivitate, prin mistica unui stat perfect organizat pe principiul autorităţii sacrosante, ierarhie, tradiţie şi misticism religios văzut ca situat dincolo de posibilitatea aşezării umane a lucrurilor. Critică statul mussolinian, aşa cum o va mai face în câteva articole, ca şi colegii lui de la ziar, şi doctrina corporatistă care impuneau dictatura permanentă, sindicalizarea forţată a societăţii, desfiinţarea sufragiului universal şi înlocuirea cu simpla voinţă a Principelui. Pentru a scoate în evidenţă orientarea doctrinară a  revistei, Ţuţea conchide: „La întrebarea care se pune insistent generaţiei noastre: spre dreapta sau spre stânga? Răspundem categoric: spre stânga[5].



[1] I. Hangiu, Dicţionarul presei literare româneşti. 1790-1990, ed. a II-a, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1996, p. 453

[2] Marta Petreu în articolul “Generația ‘27 intre Holocaust si Gulag (I)”, din “Revista 22” din 24 februarie 2003 afirma că „Fenomenul cel mai interesant din acest tablou de generație e faptul ca mulți cochetează ori se angajează, succesiv, in ambele extreme. Iar daca o extrema le dezamăgește așteptările, ei nu se repliază pe poziții democrate, ci cad, conform legii pendulului, in extrema cealaltă”.

[3] Alexandru Popescu, Petre Tutea. Between Sacrifice and Suicide, Ashgate, 2004, p. 10

[4]  „Stânga”, nr. 1, 13. noi; Unele articole au fost republicate în Petre Ţuţea, Anarhie şi disciplina forţei, Ed. Elion, 2002

[5] Ibidem., p.2