Legile nu mai sunt votate orbește, de acum le votăm automat. Dar dacă tot le votăm automat, măcar să le scriem în așa fel încât să fie constituționale. Mergând pe principiul ”Dacă-i musai, cu plăcere”, Parlamentul a cernut încă o dată Directiva 2006/24/CE și ne-am ales, de această dată, cu Legea 82/2012.

Legea “Big Brother” conține doar elementele minime necesare punerii în aplicare a Directivei 2006/24/CE, nimic mai mult. Dacă analizăm comparativ cele două texte de lege, putem spune că o simplă translatare a actului normativ european a fost de-ajuns. Nu putem acuza Parlamentul de plagiat, totuși :) , pentru că erau obligați să transpună legea întocmai după cele enunțate în directiva europeană.

În ceea ce privește denumirea de ”Big Brother”, nu cred că i se potrivește deloc. Dacă era ”Big Brother”, nu putea fi pusă în aplicare pentru că asta ar fi însemnat să fie înregistrate, la modul cel mai simplu spus, toate cancanurile inutile. Așadar, la articolul 12 se menționează că sunt interzise interceptarea şi reţinerea conţinutului comunicării sau a informaţiilor consultate în timpul utilizării unei reţele de comunicaţii electronice, în aceste cazuri fiind aplicabile prevederile Codului de procedură penală şi cele ale legilor speciale în materie. (nu le detaliez aici ca să nu pierdem firul)

Mai importante decât legea în sine sunt normele de punere în aplicare. Pentru că una este să expui la ce este utilă legea și ce situații reglementează și alta e să arăți în concret modalitățile prin care aceasta va fi dusă la îndeplinire. Pe de altă parte, cum poți să le ceri furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice şi furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului să pună în aplicare legea, fără să le și arăți cum trebuie să o facă? De asemenea, normele metodologice au menirea de a indica și în ce modalitate vor fi șterse aceste date, prin proceduri ireversibile, după împlinirea unui termen de 6 luni de la înregistrarea lor.

În maxim 3 luni vor fi adoptate, prin hotărâre a guvernului, normele metodologice, iar în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii (21 iunie 2012), furnizorii au obligația de a purcede la reținerea și păstrarea datelor de trafic şi de localizare a persoanelor fizice şi a persoanelor juridice, precum şi a datelor necesare pentru identificarea unui abonat sau unui utilizator înregistrat.

Totuși, reținerea datelor nu are nici scop personal și nici comercial, acestea fiind disponibile numai în vederea cercetării, depistării și urmăririi penale a infracțiunilor grave, așa cum sunt definite prin lege.

Mărul discordiei, sintagma „datele conexe”, dar și ”amenințările la adresa securității naționale”, principalele expresii care au dus la declararea legii nr. 298/2008 ca neconstituțională, nu se mai regăsesc în noul text de lege. Așteptăm ridicarea altei excepții de neconstituționalitate.

So much fun!

Toate statele membre U.E. au adoptat directiva europeană, cu excepția Belgiei, Cehiei și Germaniei, țări care întâmpină dificultăți datorită legilor interne conexate domeniului de reținere a datelor, legi care trebuie să fie modificate pentru a face loc noilor reglementări.

Aici avem câteva resurse și aici stadiul actual al implementării Directivei în statele membre U.E.

EU Ultimatum: Data Storage Law

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>